Agorafobia

„La două luni după prima mea criză de panică, eram absolut incapabil să-mi gestionez viaţa „normală”. Simţeam o teamă în înfruntarea situaţiilor banale ale vieţii cotidiene, de exemplu faptul de a merge la cumpărături într-un supermarket sau a lua masa într-un restaurant: inima îmi bătea puternic şi aveam nevoia de a părăsi locul în care mă găseam pentru a merge rapid la toaletă. Progresiv, am ajuns să evit ieşirea din casă, nu reuşeam să mă confrunt cu viaţa profesională sau chiar compania prietenilor mei. Totul îmi părea prea dificil de suportat, aveam impresia că o să înnebunesc. Ce era mai rău pentru mine, era că nu ştiam şi nu înţelegeam ce mi se întâmplă.„