Fobia este o frică exagerată şi persistentă, care se declanşează la vederea unor obiecte, în situaţii specifice sau în timpul unor activităţi.

Fiecare dintre noi poate să îşi identifice cel puţin o frică mai intensă faţă de o situaţie sau un obiect. Ceea ce face însă, ca o frică relativ normală să intre în categoria fobiilor este faptul că frica este intensă, disproporţionată faţă de pericolul declanşator şi produce dificultăţi în realizarea activităţilor cotidiene ale persoanei.

Cele mai multe fobii se formează în copilărie şi sunt achiziţionate prin: *experienţe neplăcute la care am fost expuşi în mod direct   *observând reacţiile exagerate de frică ale unei alte persoane   *povestire sau relatare.
Prin aceste modalităţi persoana îşi construieşte o imagine deformată şi exagerată despre obiectul sau situaţia fobică iar prin faptul că evită mereu confruntarea cu acestea, convingerile şi interpretările exagerate sunt menţinute.

Fobiile se manifestă prin:
~ senzaţii fizice: ritm cardiac accelerat, tremur, respiraţie accelerată, senzaţie de sufocare, tensiune musculară, greaţă, slăbiciune musculară, valuri de căldură şi frig, dureri în piept, dureri de cap etc.
~ emoţii: teamă, ruşine, nelinişte.
~ comportamente: evitarea situaţiilor/lucrurilor temute, impulsul de a pleca sau plecarea propriu-zisă din acele situaţii, senzaţia de a fi pironit pe loc, plâns, leşin, atacuri de panică.
~ gânduri: „s-ar putea întâmpla ceva rău”, „e periculos”, gândire confuză, pierderea concentrării.
Ele se menţin şi continuă să apară din cauza cercului vicios pe care îl formează: *simptomele fizice de anxietate   *gândurile şi convingerile exagerate   *comportamentul de evitare.

Persoanelor cu fobii le este atât de frică de o situaţie, o fiinţă sau un obiect anume, încât ar face aproape orice ca să îl evite, chiar dacă ştiu că teama lor este exagerată. Aceste persoane iau decizii de viaţă, pe care altfel nu le-ar lua dacă nu ar trăi acea frică.
Fobie specifică : „ In cele mai vechi amintiri ale mele, eu am mereu o teamă de avion. Mă gândesc că aceasta vine în principal din faptul că tatăl meu avea aceeaşi fobie, şi atunci când aveam 21 de ani am călătorit pe calea aerului pentru prima dată. Am reacţionat la angoasa mea bând mai multe pahare de alcool. In anul următor, am reuşit să evit plecarea în vacanţă pentru că urma să am un copil, şi pe de altă parte chiar nu-mi puteam permite. Dar un an mai târziu, călătoria s-a desfăşurat mult mai rău decât prima dată, pentru că eu ştiam la ce să mă aştept. Prin urmare, experienţele mele cu avionul au fost cu adevărat rele astfel încât eu am evitat acest mijloc de transport. Astăzi, nu mergem prea departe în vacanţe.”
Fobie socială: „In toate circumstanţele sociale aveam impresia că toată lumea mă priveşte şi mă simţeam ridicol şi prost. Inainte de a deschide gura, analizam cu grijă ceea ce voiam să spun dar, de cele mai multe ori, tăceam chitic gândindu-mă că intervenţia mea nu va stârni interesul, căutam cum să mă eschivez fără să atrag atenţia. Am ajuns chiar să evit să merg la cumpărături la supermarket, temându-mă să nu mă întâlnesc cu persoane pe care le cunoşteam.”