Povestiri, metafore, citate

Picatura de ploaie

Trăia odată, de mult, în Ţara Norilor o familie mare de picături de ploaie. Casa lor era pe un nor pufos şi dulce numit Glazura de iubire, căci un strop roşu din curcubeu căzuse aici cândva şi-l colorase. Devenise instantaneu un nor alb-roşiatic, singurul de altfel, dar mai mult decât atât, norul se umpluse de iubire şi din acel moment picăturile de ploaie începuseră să ţină unele la altele.
Viaţa lor era frumoasă: stăteau pe nor ca să se odihnească şi să  prindă putere, apoi coborau împreună pe Pământ într-o ploaie liniştită şi delicată sau vijelioasă şi rece. Rămâneau acolo un timp până când soarele cu razele lui calde le ridica din nou în văzduh şi le aducea pe nor. Picăturile de ploaie iubeau aceste călătorii şi nici nu se întorceau bine că deja aşteptau nerăbdătoare următoarea lor vizită pe Pământ.
Lia era cea mai mică picatură de ploaie de pe Glazura de iubire. Spre deosebire de celălalte picături, ei nu-i plăceau deloc excursiile pe Pământ. Era un adevărat chin. Şi asta pentru că la prima ei ploaie căzuse într-o gaură adâncă şi neagră de unde crezuse că nu o să mai scape vreodată.
Nu văzuse nicio fărâmă de lumină şi nu înţelegea unde erau toate lucrurile acelea minunate despre care vorbiseră celălalte picături mai mari. Unde erau florile şi gândăceii? Unde erau oamenii cu umbrele colorate şi copiii bucuroşi? Şi, mai ales, unde erau celălalte picături de ploaie? Era singură. Nu înţelegea ce se întâmplase. Nimerise într-un loc cu totul diferit de ce-l pe care şi-l imaginase. Se speriase atât de tare încât o parte din ea se evaporase şi ajunsese mică-mică de tot.
Mare îi fu mirarea când se văzu din nou pe Glazura de iubire. Nu-şi aducea aminte cum ajunsese acasă. De atunci, de fiecare dată când se anunţa o nouă ploaie, Lia simţea că i se face frică. Se vedea iar singură în acea gaură întunecoasă şi urâtă. Uneori reuşea să evite plecarea, alteori trebuia să coboare căci era nevoie de toate picăturile de ploaie. De câteva ori ajunsese chiar în unele locuri frumoase, dar nu putuse să le vadă căci ţinea ochii închişi şi aştepta ca vizita să se termine.
Celălalte picături de ploaie observaseră cât de mult suferea Lia şi le părea rău că nu se putea bucura şi ea alături de ele. Se gândiră ce să facă şi cum să o ajute. Câteva dintre ele plecară chiar să ceară sfatul picăturilor de ploaie de pe Norul Înţelept.
Într-o zi, o chemară pe Lia şi îi spuseră că suferinţa ei le doare şi că îşi doresc foarte mult ca ea sa fie iar veselă şi fericită. Îi aduseră trei daruri.
Primul era un colier în care era închisă o rază de soare. Cu ea putea lumina orice loc întunecos de pe Pământ.
Al doilea cadou era un rotocol din Glazura de iubire. Atunci când avea să-i fie frică, îl va lua în mână, îi va simţi delicateţea şi parfumul şi va şti imediat că, orice ar fi, va ajunge din nou acasă.
Al treilea cadou era un fir invizibil din pulbere de stele. Cu el avea să se prindă de o altă picătura şi să  călătorească împreună. Aşa, nu mai avea să fie singură, oriunde ar fi ajuns.
Lia fu foarte încântată de darurile primite, dar mai mult era impresionată de dragostea celorlalte picături.
La următoarea ploaie, Lia folosi toate cele trei cadouri preţioase. Pentru prima data avu curajul să deschidă ochii larg şi să  privească. Da, chiar erau lucruri frumoase în jurul ei. Observă că ajunse într-un lan de grâu cu mulţi maci roşii şi delicaţi. Ea se afla chiar pe un mac şi asta îi plăcu nespus. O linişti căci îi aducea aminte de Glazura de iubire. O privi pe Flo, picătura care era legată de ea cu firul invizibil şi îi zâmbi larg. Se simţea bine.
Din acea zi, Lia cobora cu plăcere pe Pământ. Nu-i mai era teamă de întalnirea cu intunericul pe care îl cunoscuse demult. Purta mereu cu ea cele trei daruri, deşi nu le mai folosea. Avea astfel putere să-l înfrunte şi să-l facă mai puţin înfiorator dacă l-ar mai fi întâlnit. Chiar era distractiv să se plimbe prin cele mai interesante locuri, să descopere lumea cu toate minunăţiile sale şi să  cunoască de fiecare dată alte şi alte picături de ploaie!

poveste scrisa de Florina – 3o ani , martie-2014