Povestiri, metafore, citate

Castelul vietii

A fost odata un Senior care hotarase sa faca o excursie prin Europa. Ajungand in Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calatorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate, in el fiind mentionate zilele si orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a vazut o oferta speciala „Castelul Vietii Tale.”
Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rau ca altele… Ghidul mai indica ca, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmeaza a se face individual, la numarul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobisnuita, domnul de cum ajunge la hotel, formeaza numarul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data calatoriei.
Totul în lume decurge dupa anumite legi, era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usa domnul a fost intampinat cu foarte multa amabilitate către un om imbracat intr-o fusta tipic scotiana, in carouri.
– Ceilalti vizitatori au intrat deja? – se intereseaza turistul.
– Ceilalti vizitatori??? – se mira omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele in Castelul nostru se efectueaza individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.
Nespunand nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului si a facut o trecere in revista a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de langa intrare, armele militare din camera sub scari, catacombele si camera de tortura din temnita.
Cand a terminat povestirea, el i-a inmanat vizitatoului o lingura si a cerut ca pe parcursul intregii calatorii sa tina lingura cu partea concava in sus.
– Si asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxa de intrare, iar costul excursiei il stabilim in felul urmator: fiecarui vizitator ii dam o lingura umpluta cu nisip fin, in acesta fiind exact o suta de grame de nisip, iar fiecare care intra pe tot parcursul vizitei trebuie sa poarte aceasta lingură cu el. După terminarea calatoriei, masuram nisipul ramas in lingura, iar pentru fiecare gram lipsa se achita o Lira sterlina …
– Si dacă nu vars nici un gram?
– Oh, în acest caz, vizita este gratuita.
Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a inceput. Increzator in puterea mainilor sale, el a inceput sa urce incet treptele, neluandu-si privirea de la lingura. In partea de sus, langa galeria de tablouri, el a decis sa nu mearga, pentru ca vantul sufla puternic si ar putea varsa nisipul. Se coboara sub scari pentru a ajunge la sala cu arme militare, insa stand sub scara, isi da seama ca pentru a ajunge in acea sala trebuie sa sara peste o balustrada. Lucru care nu i-ar fi pus viata în pericol, dar care la sigur avea sa duca la varsarea nisipului din lingura, asa ca se limiteaza sa examineze camera de la distanta. Pentru acelasi motiv Seniorul nu s-a coborat in temnita, deoarece trebuia sa coboare pe niste scari foarte abrupte. Foarte multumit de faptul ca a pastrat continutul din lingura intact, a inceputsa se indrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana in fusta scotiana, cu o balanta in mana. Seniorul a golit continutul din lingura in balanta si a asteptat nerabdator rezultatul.
– Surprinzator, ati pierdut doar jumatate de gram, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa platiti nimic pentru vizita efectuata – spune proprietarul.
– Multumesc.
– Ti-a plăcut vizita? – intreba la sfarsit omul în fusta.
Turistul, dupa un moment de ezitare, decide să fie sincer.
– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gandit la nisip si nu am reusit sa examinez ceea ce era în jur meu.
– Foarte regretabil!!… Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru ca astea sunt regulile, dar de data asta uita de nisip, chiar daca il versi pe tot, nu vei plati nimic pentru vizita. Unica conditie e ca trebuie sa reusiti in 12 minute, deoarece dupa asta trebuie sa vina alt vizitator.
Fara a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de langa antreu pentru a arunca o privire rapida la exponatele de armura. Dupa asta repede a coborat pe scari in temnita, nisipul deja il varsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru ca timpul se scurgea destul de repede. Repede incepe sa alerge spre camera de sub scari unde erau depozitate armele, dar aruncand o privire la ceas, si – a dat seama ca au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotaraste sa plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.- Vad ca nu aveti nimic nisip in lingura, lucru ce ma face sa cred ca nefiind obligat sa aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a placut.
Vizitatorul nu a raspuns imediat.
– De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Ma gandeam cum sa nu intârzii, chiar daca am varsat tot nisipul, nu am avut nici o placere.
Omul in fusta isi aprinde pipa si spune:
-Exista oameni care trec prin „Castelul Vietii” lor, incercand sa nu plateasca pentru nimic si nu se pot bucura de aceasta calatorie. Mai sunt si altii, care intotdeauna sunt grabiti, pierd repede totul si nu pot obtine placere. Putini inteleg stiinta vietii. Ei descopera fiecare ungher si se bucura de fiecare moment. Ei stiu ca trebuie sa platească pentru tot, dar înteleg ca in viata sunt lucruri pentru care merita sa platesti.