Odată, pe când se plimba prin pădure, un tânăr a găsit un vultur. L-a adus acasă şi l-a pus să trăiască laolaltă cu găinile, de la care a învăţat cum să mănânce ca o găină şi cum să se comporte ca o găină.
Într-o zi, un iubitor de natură trecu pe acolo şi îl întrebă pe tânăr de ce un vultur, regele zburătoarelor, trăieşte în curtea păsărilor, laolaltă cu găinile.
„Odată ce i-am dat mâncare pentru găini şi l-am obişnuit să fie o găină, nu a învăţat să zboare”, i-a răspuns tânărul.
„Se comportă ca o găină, aşa că nu mai e un vultur”.
Iubitorul de natură a insistat:
”Are, fără îndoială, o inimă de vultur şi poate cu siguranţă să înveţe să zboare”.
Tot vorbind despre asta, cei doi bărbaţi s-au hotărât să vadă dacă e posibil. Iubitorul de natură a luat cu grijă vulturul în braţe şi i-a zis:
„Locul tău e în cer, nu pe pământ. Desfă-ţi aripile şi zboară !”
Vulturul nu ştia ce se întâmplă, nu ştia cine e cel care l-a luat în braţe şi, văzând cum găinile ciugulesc boabe, s-a năpustit lângă ele.
Fără să ţină seama de întâmplare, a doua zi, iubitorul de natură l-a luat pe vultur cu el pe acoperiş şi i-a spus:
”Eşti un vultur. Desfă-ţi aripile şi zboară !”. Dar vulturul era speriat. Îi era teamă de toate: de el, de lume … Nu dorea decât să se reîntoarcă în curtea păsărilor.
În a treia zi, iubitorul de natură s-a trezit devreme, a scos vulturul din curtea păsărilor şi l-a luat cu el pe vârful unui munte. Acolo, a ridicat vulturul deasupra capului şi i-a zis:
„Eşti un vultur. Locul tău e pe cer, dar şi pe pământ. Desfă-ţi aripile şi zboară !”.
Vulturul a privit roată, a aruncat o privire spre curtea de păsări, apoi spre cer. Tot nu zbura. În cele din urmă, iubitorul de natură l-a ridicat spre soare. Vulturul începu să tremure uşor şi îşi deschise aripile. Cu un strigăt de triumf se înălţă spre soare.
Se prea poate ca vulturului să i se facă dor de găini, poate chiar mai trece pe la curtea de păsări din când în când. Dar, din câte ştim, nu s-a reîntors nicicând la viaţa de găină. Era un vultur, chiar dacă dusese o viaţă de găină.
Asemenea unui vultur, şi un om, chiar dacă a fost învăţat să se considere altceva decât este în realitate, poate reînvăţa cine este cu adevărat, poate deveni un învingător.
de James Aggrey